Ce este Alienarea Parentală (înstrainarea părintească) și cum o recunoaștem?

Alienarea parentală poate surveni atât în contextul unui divorț sau al unei separări, cât și în cazul familiilor care nu sunt oficial despărțite.

Alienarea parentală, cunoscută și sub denumirea de înstrăinare părintească, reprezintă o formă de violență psihologică prin care unul dintre părinți, rudele copilului (până la gradul III inclusiv) sau familia substitutivă (persoanele cu care copilul a menținut relații personale și contacte directe) acționează intenționat pentru a genera, accepta sau folosi o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate nejustificată sau disproporționată față de celălalt părinte.

Preşedintele Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România dispune:

 „Se recunoaşte fenomenul alienării parentale/părinteşti ca formă de abuz psihologic (emoţional) sever asupra copilului, constând în activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenţia alienării (înstrăinării) copilului de către celălalt părinte.„

Cum recunoaștem alienarea părintească?

Copilul începe să manifeste o aversiune puternică, nejustificată și disproporționată față de un părinte, fără motive clare sau raționale.

Copilul repetă critici nefondate și denigrări la adresa părintelui țintă, preluate de la părintele alienator sau de la alte persoane din cercul de influență.

Copilul arată o lipsă totală de empatie și suport față de părintele vizat, indiferent de comportamentul acestuia.

Copilul ia automat partea părintelui alienator, fără să își pună sub semnul întrebării motivele sau comportamentul acestuia.

Copilul începe să aibă amintiri distorsionate sau false despre părintele țintă, adesea influențate de părintele alienator.

Recunoașterea alienării părintești este crucială pentru a putea interveni eficient și pentru a proteja copilul de efectele negative ale acestei forme de abuz psihologic.