Prescripția în interiorul dosarului de executare silită!
Distinct de prescripția dreptului de a obține executarea silită, legiuitorul a prevăzut o soluție de încetare a executării silite ca o sancțiune împotriva pasivității executorului care a lăsat dosarul în nelucrare o perioadă mai mare de 3 ani. Aceasta măsură are rolul de a preveni tergiversarea proceselor de executare și de a asigura eficiența actului de justiție. Doar formularea de către creditor a cererii de executare silită nu este suficientă pentru a întrerupe prescripția. După depunerea acestei cereri și întreruperea prescripției, începe să curgă un nou termen de prescripție, care, pentru a nu se împlini, trebuie să fie din nou întrerupt prin acte noi de executare. Astfel, simpla depunere a cererii inițiale nu menține termenul de prescripție întrerupt pe termen nelimitat.
Legiuitorul a prevăzut o soluție de împiedicare a continuării abuzive a executării silite, în acest sens. În practica judiciară s-a stabilit în mod constant că anumite acte emise de executorul judecătoresc, cum ar fi adresele de informare sau interogare, nu sunt considerate acte de executare apte de a întrerupe prescripția. De asemenea, poprirea înființată anterior care nu conduce efectiv la realizarea obligației cuprinse în titlul executoriu nu are efect întreruptiv al prescripției. Totodată, o cerere de continuare a executării formulată de creditor nu are efect întreruptiv dacă nu este urmată de acte de executare propriu-zise din partea executorului judecătoresc.
În acest context, este necesară formularea unei contestații la executare, în cadrul căreia să se invoce aceste motive de contestație. Contestația la executare poate fi formulată în termen de 15 zile de la data comunicării către debitor a următorului act de executare întreruptiv de prescripție. Prin hotărârea pronunțată, instanța trebuie să dispună încetarea executării silite ca urmare a pierderii caracterului executoriu al titlului care a stat la baza demarării executării silite. În mod logic, nicio executare nu mai poate continua în lipsa puterii executorii, pe care titlul creditorului trebuie să o îndeplinească în mod obligatoriu.
Așadar, în contextul în care în dosarul execuțional au trecut mai bine de 3 ani de la ultimul act de executare înfăptuit, debitorul poate solicita să se constate ca prescrisă executarea silită ce face obiectul respectivului dosar execuțional. Aceasta presupune că, dacă pe parcursul a 3 ani nu au fost realizate acte de executare care să întrerupă prescripția, debitorul are dreptul de a cere încetarea procedurii de executare silită. Această solicitare poate fi făcută prin intermediul unei contestații la executare, argumentând că termenul de prescripție a fost depășit și, prin urmare, titlul executoriu și-a pierdut valabilitatea, făcând imposibilă continuarea executării silite.
În concluzie, în cazul în care executorul judecătoresc nu a întreprins niciun act de executare timp de mai mult de 3 ani, debitorul poate invoca prescripția executării silite, solicitând încetarea acesteia și recunoașterea faptului că titlul executoriu nu mai produce efecte juridice. Aceasta oferă debitorului o protecție împotriva abuzurilor și tergiversărilor în cadrul procedurii de executare silită.